Legiile de ocrotire a patrimoniului istoric, atât de necesare, dar prost înțelese și abuziv aplicate[1], au făcut practic din pasiunea pentru numismatică o dragoste interzisă. Monedele antice, cele mai frumoase, interesante, variate și (de cele mai multe ori) nu și cele mai scumpe, au devenit în unele țări ale Uniunii Europene o marfă ilicită, aflată doar la dispoziția ”cercetătorilor științifici”. Aceștia o tratează însă, în foarte multe cazuri, volumetric, cu dragostea frigidă a unui contabil pentru registrele de inventar.
Prin urmare fenomenul numismaticii, ca pasiune veche și nobilă pentru frumos, al colecționării de monede ca bază de studiu a artei pentru orice ”nespecialist”[2], interesat însă de subiect, a cunoscut un cert declin în ultimii ani.
Această lucrare își dorește să introducă cititorul într-un univers apropiat de cel al monedelor antice, dar la fel de interesant: medalistica. Medaliile, atunci când sunt realizate de artiști consacrați, sunt opere de artă de mici dimensiuni, prețul lor fiind, de foarte multe ori, cu mult peste cel al majorității monedele antice. Vorbim aici de medalii de artă, cu tiraj cunoscut și limitat, ce se înscrie între una și cinci sute de piese. Medalii notorii prin subiectul abordat sau opere de artă deosebite au prețuri ridicate chiar și atunci când tirajul lor a depășit numărul de cinci sute.
Prin urmare colecționarea de medalii poate să răspundă mult mai bine decât colecționarea de monede nevoii de artă, de frumos, de investiție pe termen lung, într-un cadru cât se poate de legal, departe de iluzorii ”patrimonii naționale mobile”.
În egală măsură, medaliile pot fi documente de primă mărime, ce pot face obiectul studiilor legate de istorie, artă sau comunicare. Căci medalia, încă de la apariția ei în Imperiul Roman, are o forță de evocare deosebită, dată de complementaritatea a două elemente: valoarea artistică deosebită și mesajul său – adresat cu precădere unui public țintă educat.
Lucrare de față, modestă ca întindere, nu își dorește să facă o istorie a medalisticii, o prezentare exhaustivă a acesteia, intreprindere ce ar depășii de altfel cu mult cunoștințele noastre în acest domeniu, ci doar să arunce o privire asupra modului în care s-a reflectat moneda, pasiunea pentru colecțiile numismatice – ce a dus la apariția științei numismaticii, în arta medalistică de-a lungul secolelor, în spațiul european. Acest demers pornește de la o selecție de medalii, pe care le-am considerat a fi reprezentative pentru tema abordată sau pentru un moment sau spațiu cultural.
[1] În România ultimelor decenii au fost distruse sau lăsate să se distrugă clădiri unice, de patrimoniu, opera unor arhitecți celebrii. Autoritățile arareori au intervenit în astfel de situații și de regulă doar în urma semnalelor de alarmă și a acțiunilor de protest ale societății civile. Întreaga presă românească abundă în prezentări de astfel de cazuri.
[2] Termenul de ”nespecialist” l-am pus între ghilimele pentru a-i desemna pe colecționari, cei mai mulți dintre ei foarte bine documentați, dar care nu au în fapt, ca profesiune de bază, studiul monedelor.
